La nivel mondial, ziua de 27 ianuarie este dedicată comemorării victimelor Holocaustului. Televiziunea Română a difuzat, în weekendul 27-28 ianuarie, documentatare şi filme care surprind punctele forte ale spiritului uman.

Filmul „Hoaţa de cărţi” - la TVR 1. Documentarul „Muzica mi-a salvat viaţa”, distins cu Oscar şi documentarul „Îngerul morţii s-a îndurat” - la TVR INFO. Documentarul „Bunici fără copilărie”, din seria „Amintiri din infern” – la TVR Internaţional. Filmul de artă „Lecţii de persană", la TVR 2 – sunt câteva dintre programele prin care Televiziunea Română a marcat ziua de 27 ianuarie, Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului.

În noiembrie 2005, Adunarea Generală a ONU (Rezoluția 60/7) a declarat ziua de 27 ianuarie drept Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului. ONU subliniază că „Holocaustul, în care o treime din poporul evreu și nenumărați membri ai altor minorități au fost uciși, va servi pentru totdeauna drept avertisment pentru toți oamenii împotriva pericolelor precum ura, intoleranța, rasismului și prejudecățile".

„Tragedia unică a Holocaustului nu poate fi anulată. Amintirea sa trebuie să fie păstrată vie, cu rușine și groază, atât timp cât memoria umană va dăinui", a declarat Kofi Annan, secretarul general al ONU, la 27 ianuarie 2006, prima Zi Internațională de Comemorare a Holocaustului.

De ce a fost aleasă ziua de 27 ianuarie drept ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului?

La 27 ianuarie 1945, Armata Roșie, forțele sovietice, au eliberat lagărul nazist de concentrare și exterminare de la Auschwitz-Birkenau. La faţa locului, soldații au descoperit puțini supraviețuitori, dărâmăturile camerelor de gazare, cadavre și cenușa celor uciși. Numai la Auschwitz au fost uciși aproximativ 1,5 milioane de oameni. Cei mai mulți dintre ei, adică 90%, erau evrei. Însă Auschwitz a fost doar unul dintre numeroasele locuri de persecuție și ucidere în masă ale Germaniei naziste în Europa.

Peste șase milioane de evrei, sute de mii de sinti și romi, persoane cu dizabilități, opozanți politici, persoane persecutate ca homosexuali, criminali sau „asociali", muncitori silnici, prizonieri de război, adepți ai „martorilor lui Iehova” și nenumărate alte persoane vizate de teroarea nazistă au murit până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în mai 1945.

Pianista Alice Sommer-Herz, în vârstă de 109 ani, supravieţuitoare a Holocaust-ului, a povestit cum a depăşit ororile trăite în lagărul de concentrare de la Theresienstadt, dar şi în anii ulteriori în tulburătorul documentar „Muzica mi-a salvat viaţa” (THE LADY IN NUMBER 6: MUSIC SAVED MY LIFE, Canada - SUA - Regatul Unit, 2013). La 109 ani, atunci când a fost filmat documentarul, Alice Herz-Sommer era cea mai bătrână pianistă din lume... și cel mai vechi supraviețuitor al Holocaustului. Filmul realizat de Malcolm Clarke, câștigător al premiului Oscar, este povestea ei inspirațională, înregistrând o istorie de o sută de ani și surprinzând punctele forte ale spiritului uman. Am urmărit filmul documentar la TVR INFO sâmbătă, 27 ianuarie, de la ora 13.00 (şi de la ora 22.00). „Muzica mi-a salvat viaţa” ilustrează în mod remarcabil felul în care dragostea lui Alice Herz-Sommer pentru muzică și optimismul ei debordant au condus-o de-a lungul uneia dintre perioadele cele mai întunecate din istorie, cel de-al Doilea Război Mondial și Holocaustul.

Tot la TVR INFO, de la ora 21.00, o poveste de viaţă ce depăşeşte imaginaţia în documentarul „Îngerul morţii s-a îndurat” (PAR LA GRACE DU DIABLE, Franţa, 2019). Pe parcursul a cinci ani, la Auschwitz, blestematul lagăr de concentrare și exterminare al celui de-al treilea Reich, şi-au găsit sfârşitul 1,5 milioane de bărbați, femei și copii. Printre victimele deportate în lagăr s-a numărat o familie cu un destin neobișnuit: familia Ovitz, una dintre singurele familii care au reuşit să supravieţuiască în integralitate. Evrei originari din Rozavlea, din zona transilvană trecută în posesia Ungariei prin Dictatul de la Viena, familia Ovitz avea zece copii, dintre care şapte sufereau de o formă specifică de nanism. Ei formau cea mai importantă familie de liliputani din Europa. Şi tocmai din acest motiv, la Auschwitz au devenit „cobaii preferaţi” ai sinistrului dr. Josef Mengele, supranumit „Îngerul morţii”. Povestea destinului lor este unui documentar de excepţie, ce poartă semnătura realizatorului Dominique Maestrati, filmul „Îngerul morţii s-a îndurat” s-a văzut la TVR INFO sâmbătă, de la ora 21.00.

La TVR Internaţional, realizatoarea Aura Dobre ne propune să urmărim „Amintiri din infern. Bunici fără copilărie”, o serie de interviuri - mărturii cu evrei, originari din România care au supraviețuit deportării în Transnistria. Filmările au fost realizate în august 2019.

„Am încercat să adunăm, într-un timp limitat, poveștile de viață ale unor bunici... fără copilărie. Unor adulți cu copii, nepoți și strănepoți care au fost obligați să se maturizeze mult prea devreme. Am citit în lacrimile lor că acea fetiță sau băiețel care la vremea deportării avea 4, 5 sau 10 ani e acolo în sufletul lor. Fiecare copil ascuns dincolo de riduri sau de părul alb își plânge copilăria pierdută, familia risipită în fumul crematoriilor sau în gropile comune. Copiii aceia trăiesc, la fiecare reamintire, trauma de acum 70-80 de  ani... Fiecare supraviețuitor este o carte deschisă, scrisă cu lacrimi și cu amintiri dureroase. Pentru ca trecutul să nu se repete ar trebui ca fiecare dintre noi, să citească măcar una dintre aceste cărți vii. Pentru că din paginile sufletului acestor bunici fără copilărie prind viață și cei care nu mai sunt să dea mărturie pentru viețile lor... ”, a mărturisit Aura Dobre.

Demersul jurnalistic a avut drept scop ridicarea, chiar şi într-o mică măsură, a vălului de pe ochii sufletului celor cărora nu știu mai nimic despre ce s-a întâmplat cu vecinii sau cu colegii bunicilor sau părinților lor în spațiul românesc.

Din păcate, am învățat prea puţin sau deloc despre suferințele acestor oameni. Mulți dintre supraviețuitori nu au vrut să vorbească. De teamă să nu fie arestați sau eliminați din societate. Mulți au plecat în Plaestina sau în noul stat Israel și și-au impus să lase trecutul în urmă și să înceapă o viață nouă. Târziu au început să povestească... pentru că suferința din amintiri dădea pe afară. Documentarul „Amintiri din infern. Bunici fără copilărie” s-a văzut la TVR Internaţional (şi TVR Moldova) pe 27 ianuarie, de la ora 15.00.

În premieră la TVR 1, sâmbătă, 27 ianuarie, de la ora 21.00, am urmărit filmul „Hoaţa de cărţi”, o poveste despre triumful şi puterea cuvintelor. „Cu un joc actoricesc incredibil, o poveste captivantă și o regie fantastică, „Hoața de cărți” este o poveste plină de căldură, cu toate acestea înfricoșătoare, care se va cuibări în mintea oricui mult timp după ce se termină genericul de final”, apreciază MSN UK.

Primul film la Hollywood al regizorului Brian Percival a obţinut numeroase nominalizări la premii în întreaga lume, printre care Oscar, BAFTA, Globul de Aur, Critic´s Choice Awards. În 2015, „Hoaţa de cărţi” (The Book Thief – Germania, SUA 2013) a câştigat premiul Grammy pentru cea mai bună compoziţie instrumentală, aparţinând compozitorului John Williams. Sophie Nelisse, Geoffrey Rush, Emily Watson joacă în drama „Hoaţa de cărţi”, ecranizare a unui roman de Markus Zusak.

Filmul „Hoaţa de cărţi” este ecranizarea regizorului Brian Percival a romanului de succes, best seller internaţional, al lui Markus Zusak. În 1938, Liesel Meminger, o orfană în vârstă de 12 ani, este luată în grijă de Hans şi Rosa, un cuplu de oameni simpli dintr-un oraş german. Hans află că fetiţa a fost batjocorită la şcoală fiindcă n-a ştiut să-şi scrie numele, aşa că o învaţă să citească. Liesel devine tot mai absorbită de magia cuvintelor scrise, încurajată şi de soţia primarului, care o primeşte în biblioteca ei. După Noaptea de Cristal, când părinţii ei adoptivi adăpostesc în secret un tânăr evreu, Liesel îi aduce acestuia cărţi „împrumutate” din casa primarului. Evadarea în lumea poveştilor îi protejează de realitatea crudă, însă doar pentru scurt timp.

Pentru duminică, 28 ianuarie, la ora 22.00, TVR 2 ne-a propus, sub genericul Filmul de artă, „Lecţii de persană", un film inspirat din întâmplări adevărate. Producţia pune în lumină resorturile nebănuite declanșate într-un om atunci când trebuie să supraviețuiască.

Povestea din „Lecţii de persană" ne aduce în atenţie teme precum empatia și prietenia, dar arată și cum obediența oarbă față de o dictatură poate transforma un om normal, obișnuit, într-un criminal - îl observăm pe Koch, un om cultivat și manierat, cum devine o fiară într-o mașinărie de război.

În Franţa anului 1942, tânărul evreu belgian Gilles este arestat de trupele SS şi trimis împreună cu alţi evrei într-un lagăr. Pentru a-şi salva viaţa și pentru că primise de la un alt prizonier o carte în limba persană, Gilles pretinde că este iranian şi primeşte misiunea de a-l învăţa limba farsi pe Klaus Koch, ofiţerul care administrează bucătăria lagărului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în anul în care se petrece acțiunea, Iranul era stat aliat al Germaniei naziste. Fratele ofițerului german trăia la Teheran și visul lui Koch era să-și deschidă un restaurant în Iran, după terminarea războiului.