Între 4 și 10 martie, TVR Cultural i-a invitat pe telespectatori să urmărească dramele „Viața dublă a Veronicăi” (1991, în regia lui Krzysztof Kieślowski) și „Cutia libertății” (2021, în regia Adelinei Șuvagău), filmul de aventuri „Mama”, al Elisabetei Bostan (1977) și filmul-cult al lui Federico Fellini „La dolce vita” (1960).

Luni, 4 martie, de la ora 22.00, TVR Cultural i-a invitat pe telespectatori la drama „Viața dublă a Veronicăi”, în regia lui Krzysztof Kieślowski, premiat la Festivalul de la Cannes în 1991 (Premiul Juriului Ecumenic) și nominalizat la Globurile de Aur în 1992, pentru cel mai bun film străin.

Veronique (Irène Jacob) este o tânără muziciană din Franța, Weronika (interpretată tot de Irène Jacob) este o muziciană poloneză, care are aceeași înfățișare ca Veronique, deși cele două nu au nici un fel de legătură una cu cealaltă. Filmul urmărește viețile ambelor femei. Veronique începe o relație amoroasă cu Alexandre Fabri (Philippe Volter), un păpușar care ar putea să o ajute cu criza ei existențială, scrie Rotten Tomatoes.

„Motivul dublei identități este o invitație la meditație asupra alegerilor și vieților alternative, asupra iminenței morții, care ne forțează alegerile și asupra sacrificiilor pe care le cere arta. (...) O singură viață ar fi suficient de grozavă și poate nu am ajunge să apreciem cât de uimitoare este existența noastră doar dacă ne-ar apărea o dublură a noastră în fața ochilor. Dar Kieślowski sugerează că apariția unui alt sine nu ar fi o situație de șoc sau groază, ci ar spori tristețea, pentru că ar fi o dovadă că nu suntem unici și nemuritori”, notează Peter Bradshaw, într-o cronică publicată în „The Guardian”.

Irène Jacob a primit Premiul pentru cea mai bună actriță, premiul FIRESCI și Premiul Juriului Ecumenic în cadrul Festivalului de la Cannes, în 1991. Pelicula a fost nominalizată, în 1992, la Globurile de Aur pentru cel mai bun film străin.

În 2006, filmul a fost reeditat în Statele Unite și Canada, cu un final alternativ, Kieślowski modificându-l la cererea lui Harvey Weinstein și adăugând alte patru scene.

****

Joi, 7 martie, de la ora 22.00, TVR Cultural a transmis drama „Cutia libertății” („Box of Freedom, Canada, 2021), regizată de Adelina Șugavău, cu Sonia Suvagău, Pam Kearns și Alexandru Donia în rolurile principale. Trailer-ul, aici.

„În anii agitați de după căderea Zidului Berlinului, cetățenii din fostele țări aflate sub dominație sovietică speră la un trai mai bun. Dora, în vârstă de 32 de ani, o comediantă din România, încearcă să-și câștige traiul în această lume nouă, dar  ajunge în atenția publică din alte motive.

În ciuda căderii regimului dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu, mulți comuniști din eșalonul doi continuă să fie la putere în România. Dora îi poate identifica ușor pe acești politruci, pentru că mulți dintre ei o amenințaseră și o abuzaseră fizic pentru glumele ei cu substrat politic.

Realizând că viața ei este în pericol, Dora fuge în Franța, unde un coleg de muncă, imigrant ilegal și el, îi propune să fugă prin Belgia. Într-o seară, în Portul Zeebrugge, Dora se urcă ilegal într-un container de pe un vapor către Canada, fără să aibă nici un fel de garanție că va ajunge la destinație.

Sursă imagine: imdb.com

Folosind umorul pentru a face față realității dure, Dora își scrie și interpretează noile glume în fața publicului din container, format din alți doi imigranți: Gabriela, o mamă de vârstă mijlocie, fostă membră a Partidului Comunist, care trăiește în paranoia, și Alex, un tânăr care devine violent la orice mic obstacol.

Inovator și suprarealist, „Box of Freedom” ne duce într-o călătorie spre libertate - visul atâtor refugiați care își pierd viața în căutarea ei”, potrivit sinopsisului, publicat pe site-ul peliculei.

Sursă imagine: imdb.com

Sursă imagine: imdb.com

****

Sâmbătă, 9 martie, de la ora 11.00, TVR Cultural a difuzat pelicula „Mama” (1977), în regia Elisabetei Bostan, după un scenariu de Vasilica Istrate. Din distribuție au făcut parte Ludmila Gurcenko, Mihail Boiarski, George Mihăiţă, Florian Pitiş, Violeta Andrei și Oleg Popov.

Musicalul „Mama” este inspirat de basmul „Capra cu trei iezi” al lui Ion Creangă, dar și de alte povești în care binele învinge răul. Pelicula a fost filmată în trei limbi - rusă, română și engleză - și a fost trimis pentru selecție a Festivalul de la Cannes, în 1977.

„Mama este con­ceput ca o dezlănţuire de fantezie, ca un spectacol ameţitor, şi aşa şi promite să fie încă din generic. Genericul oricărui film închide în el o promisiune, mai mult sau mai puţin respectată mai târziu. Mama este un film care-şi respectă promisiunea. El este într-adevăr un spectacol fastuos, de o vita­litate uşor năucitoare, dar calculat cu bă­gare de seamă din scenariu, din regie, din imagine cât şi cum să fie fastuos, cât şi cum să fie năucitor. Regizoarea nu se lasă nici o clipă prinsă în capcanele genului, fantezia e bine sprijinită pe o constructie riguroasă, vitalitatea controlată pas cu pas, ţinută în frâu, un frâu liber, dar bine şi la vreme strunit, spectacolul, prea plinul lui de sunet, miş­care şi culoare, bine condus şi stăpânit, bine ferit de haos. Duioşia poveştii se to­peşte pe nesimţite în umor, umorul face loc la vreme tandreţii, tandreţea alunecă nici nu ştii când într-un iureş de mişcare, de dans, dansul se opreste brusc într-un micro-recital actoricesc, numit Ludmila Gur­cenko, Mihail Boiarski, Violeta Andrei, Florian Pitiş, George Mihăiţă, Oleg Popov, Evgheni Ghercikov”, nota Eva Sîrbu, în revista „Cinema”, în 1977, citată de site-ul Aarc.ro.

Mai jos, un promo din 2018, pentru TVR 1:

****

Duminică, 10 martie, de la ora 20.00, TVR Cultural i-a invitat pe cinefili să urmărească „La dolce vita”, o capodoperă a filmului european al anilor '60 (în caracterizarea „The New York Times”), în regia lui Federico Fellini.

„Filmul care a cucerit lumea”, cum îl numea Martin Scorsese, spune povestea jurnalistului Marcello Rubini (Marcello Mastroianni) aflat în căutarea propriului sens; pe de-o parte, își dorește să devină un scriitor serios, dar, de pe alta, își petrece timpul vânând celebritățile momentului, despre care scrie în publicația de mare tiraj pentru care lucrează. Două dintre aceste celebrități sunt moștenitoarea Maddalena (Anouk Aimee) și actrița suedeză Sylvia (Anita Ekberg), cu care are aventuri, deși este logodit cu Emma (Yvonne Fourneaux), o femeie nesigură și melodramatică.

„La dolce vita”. Captură video trailer „La dolce vita” - imdb.com

Pentru acest mod de viață - „la dolce vita” - simte, deopotrivă, atracție și dispreț, întrebându-se, în final, dacă o viață mai simplă nu i-ar aduce mai degrabă fericirea.

„La dolce vita” a primit un Palme d’Or, la Festivalul de Film de la Cannes (1960) și un Oscar în 1962, pentru costume.

„La dolce vita”. Captură video La dolce vita - La Dolce Vita Trailer | IMDb

Perceput de Biserica Catolică drept o parodie la a doua venire a lui Iisus - cu scena de deschidere - filmul a fost aspru criticat în ziarul Vaticanului, „L'Osservatore Romano”. Filmul a fost interzis în Spania până la moartea dictatorului Franco, în 1975, iar Ministerul Culturii din Italia l-a calificat drept „un film rușinos”.

„La dolce vita”. Captură video La dolce vita - La Dolce Vita Trailer | IMDb

„La dolce vita”. Captură video La dolce vita - La Dolce Vita Trailer | IMDb

„La dolce vita”. Captură video La dolce vita - La Dolce Vita Trailer | IMDb

„La dolce vita”. Captură video La dolce vita - La Dolce Vita Trailer | IMDb