În Ajunul Crăciunului, TVR Cultural le-a propus telespectatorilor un musical clasic: „Tăticu' Picioare-Lungi” (1955), cu Fred Astaire și Leslie Caron. În săptămâna 18-24 decembrie, telespectatorii au mai putut urmări dramele „Jocul vieții și al morții” și „Arest”, dar și „Veronica”, îndrăgitul film al copilăriei.

Luni, 18 decembrie, de la ora 22.05, TVR Cultural a difuzat drama „Jocul vieții și al morții” („La soule”, 1989), în regia lui Michel Sibra, cu Richard Bohringer, Christophe Malavoy și Marianne Basler.

Michel Sibra, scenarist, regizor și scriitor, a fost nominalizat pentru acest film la Premiile César, pentru cel mai bun film de debut.

Titlul filmului, „La soule”, se referă la un sport sângeros, care era extrem de popular în Franța încă din Evul Mediu, asemănător rugby-ului, în urma căruia participanții ajungeau deseori să-și rupă membrele sau chiar să-și piardă viața.

Richard Bohringer în „La soule”. Sursă imagine: imdb.com

Un fost ofițer din armata lui Napoleon vrea să se răzbune pe un soldat care l-a trădat, dându-l pe mâna englezilor,  printr-un meci de „soule”. În urmă cu doi ani, în 1813, armata lui Napoleon, învinsă în Spania, fusese nevoită să se retragă. Acum, locotenentul Pierre Cursey (Cristophe Malavoy) îl caută pe dezertorul Lemercier (Richard Bohringer) pentru dreptate. Cei doi se vor înfrunta într-un sătuc din Dordogne.

Christophe Malavoy în „La soule”. Sursă imagine: imdb.com

***

Joi, 21 decembrie, de la ora 22.00, TVR Cultural i-a invitat pe telespectatori să urmărească drama „Arest” (România, 2019), în regia lui Andrei Cohn, cu Alexandru Papadopol și Iulian Postelnicu, ce amintește de drama disidentului Gheorghe Ursu, omorât în bătaie de ofițerii de Securitate, în arestul Miliției. Trailer-ul peliculei, aici.

„August 1983. Dinu este arestat în timp ce se află cu familia în vacanță la mare. E dus în arestul Miliției pentru o simplă declarație despre care nu i se oferă prea multe detalii. În arest, Neagu este închis în aceeași cameră cu Vali, deținut de drept comun, folosit ca torționar de către securitate, în schimbul unor favoruri”, potrivit sinopsului filmului.

CITIȚI ȘI: ING. ANDREI URSU, FIUL DISIDENTULUI GHEORGHE URSU, PRIMUL INVITAT AL CELUI DE-AL 18-LEA SEZON „MIC DEJUN CU UN CAMPION” | VIDEO

Torţionarii lui Gheorghe Ursu, achitaţi definitiv. Judecătorii nu-i recunosc lui Ursu disidenţa faţă de regimul Ceauşescu. IICCMER: Decizia contravine tuturor valorilor pe care se întemeiază statul de drept

Sursă foto: Aarc.ro

„Dinu (Alexandru Papadopol) e un arhitect torturat la ordinele Securității (ca Gheorghe Ursu, care a fost omorât în bătaie în arestul Miliției București, în 1985). Vali (Iulian Postelnicu) e colegul lui de celulă – un deținut de drept comun (a ucis o bătrână într-o tentativă de jaf) folosit de securiști ca să-l terorizeze. (În cazul lui Gheorghe Ursu au fost folosiți doi recidiviști violenți.) Vali (căruia regizorul Andrei Cohn și coscenaristul său, Alexandru Negoescu, i-au conferit un anumit „umor” de bully) îi explică de la bun început lui Dinu cum o să-l bată: „Este vorba despre la tălpi, la ouă, abdomen, torace și față. La față mai așa și așa, mai puțin la față… și ce ne mai vine nouă prin cap dacă ne plictisim.”

Îi mai spune că ce-i va face nu e personal, ci „îndatorire”, că are o înțelegere semnată, „ca orice lucrător”. În primele circa 30 de minute ale lui „Arest”, regizorul amână dezlănțuirea brutalităților propriu-zise, creând așteptare neplăcută – întinzând așteptarea ca pe un elastic despre care știm că ni-l va plesni în față (...)

Cu acest „Arest” am ajuns la capătul drumului deschis de Cristi Puiu cu „Moartea domnului Lăzărescu” („Arest” e produs de Mandragora, firma fondată de Puiu.) Principiul e același (e principiul care a stat la baza mai multor capodopere ale Noului Cinema Românesc): urmărirea pas cu pas, ca într-un documentar observațional, a unui proces (simulat). În „Moartea domnului Lăzărescu” era vorba despre procesul internării unui bătrân bolnav grav într-un spital bucureștean. Aici e vorba despre procesul torturării până la moarte a unui om”, notează criticul de film Andrei Gorzo, pe blogul său.

Sursă foto: Aarc.ro

Și Marian Sorin Rădulescu, în revista „Film” (2019), nota: „După 1990, niciun film românesc – fără pauze de reclamă, fără abateri de la subiect, dar și fără derapaje în zona grotescului, a filmului didactic sau a parabolei sofisticate – nu a fost dedicat în întregime absurdului dintr-un univers concentraționar. Niciunul până la „Arest”, al doilea lungmetraj scris și regizat de Andrei Cohn.

În 2019, „Arest” aduce pe ecran o felie de Gulag, de „zonă totalitară” în care nu se poate închipui ceva mai cumplit. Întâmplările, scrise și regizate de Andrei Cohn la casa de producție Mandragora, sunt plasate în anii ’80, o vreme când ziarele din România nu scriau despre atrocitățile din închisori nici măcar cu litere de-o șchioapă, scriau doar că viața pe tot cuprinsul țării devine tot mai bună, mai „socialistă, multilateral dezvoltată”, mai aproape de comunism. O vreme când bandiții au început să devină stăpâni, iar cei inteligenți, proști”. Cronica integrală, aici.

Sursă foto: Aarc.ro

Sursă foto: Aarc.ro

***

Sâmbătă, 23 decembrie, TVR Cultural a difuzat „Veronica” (1972), în regia Elisabetei Bostan, cu Lulu Mihăescu, Margareta Pâslaru, Dem Rădulescu, George Mihăiță, Vasilica Tastaman, Manuela Hărăbor, Cornel Patrichi, Ștefan Thuri, Mihai Stan, Angela Moldovan.

„Veronica”. Sursă afiș: Wikipedia

Veronica este o fetiţă drăgălaşă şi zvăpăiată care trăieşte într-o casă de copii. De ziua ei, când împlineşte cinci ani, Zâna Zânelor îi dăruieşte un obiect neobişnuit: o „trăistuţă fermecată”, care-i poate îndeplini toate dorinţele. Cu o condiţie: fetiţa trebuie să fie cuminte, darnică şi prietenoasă cu cei din jurul ei.

Încântată, Veronica uită promisiunea făcută Zânei şi hotărăşte să păstreze darul numai pentru ea. Supărată de egoismul fetei, trăistuţa o părăseşte. Plină de regrete, Veronica pleacă în căutarea ei şi începe o adevărată călătorie de iniţiere în pădurea fermecată din lumea basmelor.

Veronica, motanul Dănilă - Dem Rădulescu și Greierele - Florian Pittiș. Sursă: cinemagia.ro

„Marele succes al autoarei dedicate cu fidelitate copiilor este «Veronica» (1972), un basm feeric care a făcut bucuria câtorva generaţii, jucat de actori în combinaţie cu procedee animate şi potenţat de imaginaţia scenografului Giulio Tincu.

Feeria a fost însufleţită frenetic de interpreţi, unii cu roluri triple, ca Margareta Pâslaru, distribuită succesiv în educatoarea cea aspră, didactică Zână bună şi Împărăteasa furnicilor, dar şi de micuţa protagonistă Lulu Mihăescu, care nu împlinise încă patru ani la data când a devenit o adevărată vedetă“, nota Tudor Caranfil, în  „Dicţionar Subiectiv al Realizărilor Filmului Românesc" (Polirom, 2002).

Educatoarea Margareta Pâslaru. Sursă imagine: cinemagia.ro

***

Duminică, în Ajunul Crăciunului, TVR Cultural i-a invitat pe telespectatori să urmărească un musical celebru: „Daddy Long Legs”, cu Fred Astaire, Leslie Caron, Terry Moore, Thelma Ritter și Fred Clark (1955), în regia lui Jean Negulesco. Trailer-ul peliculei, aici.

Filmul a primit trei nominalizări la Premiile Oscar - scenografie, coloană sonoră şi melodia „Something's Gotta Give”.

Sursă foto: imdb.com

În acest muzical, milionarul american Jervis Pendleton (Fred Astaire) este binefăcătorul unei fete orfane pe nume Julie (Leslie Caron), din Franța. După o serie de scrisori mișcătoare scrise de tânără, în care aceasta îi mulțumește binefăcătorului ei misterios, Jervis decide să-și viziteze pupila. Ajuns la orfelinat, bărbatul descoperă că Julie a crescut, transformându-se într-o tânără fermecătoare, de care se îndrăgostește.

Jean Negulesco (născut la Craiova Ion Negulescu) a fost un regizor și scenarist american, de origine română, celebru pentru filmele sale din anii '40 -'70 de la Hollywood, unde a lucrat cu celebrele studiouri Warnes Bros., Paramount, Universal, 20 Century Fox  și cu mari actori precum Bette Davis, Sophia Loren, Marilyn Monroe, Richard Burton, Fred Astaire.

Sursă foto: imdb.com