Între 7 și 11 august, TVR Cultural  a difuzat o serie de documentare tulburătoare, despre medicul Nicu Ioniță, care a fost deținut politic în anii 1950, despre două sate despărțite de Prut și istorie, despre revolta studenților din Iași din 1987, despre profesorul de drept Octavian Ionescu, a cărui carieră a fost distrusă de comuniști, precum și despre restaurarea casei lui George Enescu.

Luni, 7 august, de la ora 20.30, TVR Cultural a difuzat documentarul „Când luntrile s-au prefăcut în sârmă ghimpată”, despre localitățile de pe ambele maluri de Prut, dezbinate odată cu anexarea Basarabiei la Imperiul Țarist din 1812.

Documentarul a fost realizat de Gabriela Baiardi, de la TVR Iași.

În 1812, după ce Basarabia a fost anexată de Imperiul Țarist, între Petreşti şi Medeleni, localitățile despărțite de Prut, a apărut un gard de sârmă ghimpată, care a fost dat jos în 1918, după Marea Unire. În 1940, apoi în 1944, Prutul a devenit din nou hotar între localnici. Despre evenimentele din anii ‘40 au amintiri cei născuţi în perioada interbelică.

Marți, 8 august, de la 20.30, TVR Cultural a difuzat un documentar despre medicul Nicu Ioniță, supraviețuitor al „experimentului Pitești” (1949-1951), realizat de Gabriela Baiardi.

La 25 de ani, Nicu Ioniță din Pașcani a fost arestat la vârsta de 25 de ani, când era în ultimul an de studiu la Medicină şi era, în acelaşi timp, preparator la Institutul de Medicină din Iaşi. A fost acuzat de „uneltire contra ordinii de stat” şi a fost condamnat de Tribunalul Militar Iaşi, în ciuda faptului că era civil. Pedeapsa primită - șase ani de închisoare şi muncă silnică.

El a rememorat pentru TVR, la vârsta de 97 de ani, prin ce a trecut la Pitești, unde a ajuns în 1950.

Miercuri, 9 august, TVR Cultural a difuzat documentarul „17 februarie 1987 - Revolta studenţilor din Iaşi”, realizat de Gabriela Baiardi.

Februarie 1987 a debutat sub semnul economiilor severe la energie electrică şi gaze naturale. Consumul trebuia redus cu cel puțin 30 la sută în unităţile neproductive. În Iaşi, dispoziţia „de la centru” s-a aplicat conform decretului. Când au revenit din vacanţa de după sesiune, studenţii au găsit camerele de cămin îngheţate, iar prizele erau sigilate.

Au ieşit în stradă, în seara de 17 decembrie 1987, au mărşăluit din Copou în Tudor Vladimirescu, la Judeţeana de Partid, apoi în Piaţa Unirii. Au scandat „Vrem lumină să-nvățăm și apă să ne spălăm”. A fost un duş rece pentru oamenii partidului, care nu au raportat Bucureştiului cifra reală a participanţilor.

Joi, 10 august, de la ora 20.30, TVR Cultural a difuzat documentarul „Octavian Ionescu - Memento Subiectiv”, dedicat profesorului de drept Octavian Ionescu, a cărui carieră a fost distrusă definitiv de comuniști. Documentarul a fost realizat de Oana Lazăr.

În iulie 1944, în biroul consular de la Berna, tânărul profesor Octavian Ionescu, de la Facultatea de Drept din Iaşi, cerea documentele de reîntoarcere în ţară: pentru el, pentru soţia sa de origine elvețiană şi pentru cei trei copii ai lor, Lucian, Ilinca şi Gabriel.

Vespasian Pella, marele jurist și fostul lui profesor de la Iași, l-a privit cu uimire, ca pe o făptură de pe altă planetă, spunându-i că România e la răscruce în război, că există pericolul imediat să se întoarcă către Armata Roșie și că ar fi mai bine să rămână la adăpost, în Elveţia, mai ales că familia sa este, cumva, acasă.

„Unde te duci? Or să-ţi taie ruşii capul.”

„Mă aşteaptă studenţii mei de la Iaşi.”

Astfel, Octavian Ionescu a plecat spre România. A intrat în ţară în 23 august 1944, așa cum arată documentele sale de drum.

Octavian Ionescu s-a născut în 1901. Era ultimul din cei nouă copii ai preotului Ioan Ionescu, din Vorniceni, Botoşani. A absolvit simultan, la Iaşi, cu licenţă, Facultatea de Drept şi Facultatea de Filosofie. Dar a audiat şi cursurile de la Litere ale lui Garabet Ibrăileanu, pe care l-a admirat mult.

A plecat pentru studii doctorale la Paris şi a răbdat de foame ca să-i ajungă banii pentru cărţi, muzee şi spectacole de teatru. A obţinut Medalia de aur la concursul tezelor de doctorat de la Sorbona, în 1931, pentru lucrarea „La notion de droit subjectif dans le droit privé”. Juriul acelui concurs era format din cei mai importanti juristi, între ei fiind G.Ripert. Acesta a scris că lucrarea românului Ionescu este „o cercetare de mare noutate” și o contribuție adusă științelor juridice în Franța.

A fost bursier Rockefeller şi Humboldt în Germania, de unde s-a întors profesor la Iaşi. Acolo a cunoscut-o pe tânăra Rica Cecile Voisin, profesoara de literatură cu licențe multiple, originară din Elveția. A fost membru în Consiliul legislativ al ţării din 1933 şi până la abdicarea regelui.

În 1950, la doar 49 de ani, în zenitul carierei sale şi în plină putere creatoare, Octavian Ionescu a fost dat afară din Universitatea de la Iași.

Vineri, 11 august, TVR Cultural a transmis documentarul „Casa Enescu - de la magazie la academie”, realizat de Gabriela Baiardi.

Casa copilăriei lui George Enescu, a cărei tristă poveste a depăşit hotarele ţării, în august 2012, a fost restaurată. Nu prin grija statului, ci prin generozitatea celor care au făcut donaţii şi sponsorizări. Din noiembrie 2013 şi până în august 2016, când a fost organizată ultima clacă, echipa TVR Iaşi a făcut şapte deplasări la Mihăileni.

În 2016, înainte de venirea iernii, meşterii mai aveau de executat finisajele şi de amenajat curtea. Documentarul urmărește filmul transformării casei lui Enescu din Mihăileni.